Corneliu Ciontu
parintele P.P.
"Vrem la putere, nu vom pierde!"

Luni, 31 octombrie 2005.
Zi mare: am programat un interviu cu fondatorul Partidului Popular, domnul Corneliu Ciontu. E primul interviu important din viata mea, asa ca exagerez cu aranjatul in fata oglinzii. Cand ma uit la ceas, imi dau seama ca - eterna cochetarie femeiasca! - ma voi lasa asteptata.

O iau la fuga, cu parul in dezordine (si tocmai trecusem pe la coafor!). Ajung la Palatul Parlamentului asudata, cu rimelul intrandu-mi in ochi. Tremur toata - sunt convinsa ca voi rata interviul. Din cate am citit despre Corneliu Ciontu - e milionar in dolari, invarte partidele si oamenii politici pe degete… - ma astept sa nu fiu in stare sa deschid gura.

Un ofiter SPP ma conduce in biroul sefului P.P. Raman cu gura cascata: in anticamera, vreo 20 de oameni roiesc in tacere: raspund la telefon, se inghesuie ciorchine in jurul monitoarelor, asculta indicatiile unui tip inalt, imbracat intr-un costum sport. In fata unui panou plin cu grafice, acesta explica o strategie pe care, recunosc, nu o pricep: vorbeste parca din cartile de sociologie.

Sunt rugata sa ma asez si mi se ofera o cafea. Ma pierd in peisaj, fascinata de ritmul de lucru. Un tanar cu barba de proconsul roman anunta misterios: "au sosit sondajele". Zarva se opreste o clipa, apoi explodeaza mai abitir. Toata lumea vrea sa consulte foile pretioase din mainile barbosului. Acesta incepe sa explice ceva despre "pozitionarea de piata adecvata". Incep sa ma plictisesc, asa ca o urmaresc pe una din secretare, tanara si sobra. Raspunde la telefon cu o rabdare chineazeasca: "Domnul Ciontu nu poate vorbi!", "vi-l dau pe domnul Ciontu", "domnul Ciontu astepta telefonul dumneavoastra". Un deputat insista sa i se faca legatura. Secretara refuza: "Domnul Ciontu mi-a transmis ca nu e momentul acum. Mai asteptati o luna". Ce lume ciudata!

In sfarsit, sunt anuntata ca pot intra. De teama, sunt la un pas sa daram usa, care este din… sticla. Un domn elegant, in camasa impecabila, imi sare in ajutor. Mmmm - imi spun - miroase bine, a parfum Gucci: sobru si deloc exorbitant! Ma pupa pe obraz si imi spune: "te asteptam!". E chiar Corneliu Ciontu. Ma conduce spre un fotoliu si imi cere sa astept "exact un minut". E perfect - am timp sa rasfoiesc pliantele P.P. pe care mi le-a oferit.

Rastimp, Corneliu Ciontu da ultimele indicatii avocatilor sai, mai raspunde la doua telefoane (vorbeste cu Antonie Iorgovan si Stelian Tanase!) si, in sfarsit, mi se dedica.
Pare, la o prima privire, modest, discret si intelept. Nu are nimic din "marele papusar" pe care ma asteptam sa-l intalnesc. Sta cu mine aproape o ora, desi e mereu solicitat de delegati din provincie. Imi explica cu rabdare fiecare idee, nuanteaza, e dispus sa adanceasca un gand de cate ori e nevoie. Pe undeva, pare sa aiba prea mult bun simt pentru lumea po-litica…
…
- Domnule Ciontu, va plac puciurile?
- O, da (rade)… Problema cu puciurile e ca populeaza prea mult mintile unora si prea putin prezentul. Sa fim seriosi: daca va referiti la lovitura suferita de PPRM in acest an, cand presedintele legitim a fost debarcat de cei speriati de propriul viitor in partid, e evident ca vorbim de-o aberatie, de-o fandacsie de tribun. Au intrat oamenii in panica - reforma din partid le putea ameninta scaunele, statutul de semizeu… Aveau nevoie de un motiv pentru a-si explica atacul de panica, consiliul extraordinar, ocuparea sediului. Si asa au ajuns la "puci". De parca presedintii dau puciuri… Sa fim seriosi: chestia asta cu "comploturile", "puciurile", "masoneria si conspiratia jidoveasca" e o fixatie specifica unei anumite categorii de oameni.
- Dusi cu pluta?
- Dumneavoastra ati spus-o. Si opi-nia publica din acea perioada. Mie inca imi pare rau de oamenii seriosi care, timorati, nestiind ce sa creada, isi irosesc viata in acel partid sortit, din pacate, ratarii. Dar va asigur ca vor intelege… Vor vedea ca se poate si altfel si vor intelege.

- Cate milioane de dolari aveti prin banci?
- O, milioane bune… Din donatii legale pentru Partidul Popular. Cu ei vom construi un partid solid si serios, un partid de guvernamant. Asa ca va rog: dati navala la milioanele mele, nu va sfiiti… (rade).

- Ati fost acuzat de Corneliu Vadim Tudor ca ati facut o avere din afaceri dubioase!
- Persoana de care vorbiti l-a acuzat pe Dragos Constantinescu ca a impuscat vreo doi kurzi in padurea Baneasa… Persoana de care vorbiti a spus ca Emil Constantinescu, om grav bolnav in aceste zile, facea bai in sampanie cu amantele lui… Omul de care vorbiti a sustinut ca detine o caseta in care Adrian Nastase face amor cu un barbat… Asa ca - va intreb in loc de raspuns - cui Dumnezeu ii pasa de ce spune Corneliu Vadim Tudor?
- Electoratului PRM…
- Care e in scadere constanta de 2-3 procente pe an. Am fost presedinte si vicepresedinte al partidului, vorbesc din interior. Stiu ca oamenii de acolo si-au pierdut rabdarea si entuziasmul. Au inteles ca vor ramane mereu in opozitie, ca vor fi dezmostenitii politicii romanesti. Au mai inteles ca Vadim a obtinut mai putin decat propriul partid in 2004, oricat ar bate campii despre o "uriasa frauda electorala". Cum sa va spun, peremistii sunt inca prudenti - si e normal sa fie - caci nu vor sa-si distruga cariera politica printr-un pas eronat. Din acest motiv e necesar ca eu sa le ofer o alternativa puternica: din afara sau din interiorul partidului - nici macar nu conteaza.
- Bine, bine, dar acest om pe care acum il acuzati v-a fost amic politic un amar de ani…
- E fals. Acest om a calcat totul in picioare: sotia mea, copilul meu, colaboratorii mei, trecutul meu, alunitele mele - totul. Eu imi exprim opinii politice aproape unanime - ce Dumnezeu… De ce credeti ca Vadim a scazut atat de mult in sondaje? Oamenii vad ca el imbatraneste stramb, ca se deterioreaza fizic si moral, ca si-a pierdut modestia si bunul-simt, ca s-a blocat intr-un discurs plictisitor, ca nu mai are limite. Nu cei din jur il parasesc: el a devenit altul.

- V-ati facut partid doar ca sa fiti boss?
- Haideti sa va spun: in momentul cand grupul de izolationisti a inceput nebunia debarcarii mele, avusesem deja intalniri oficiale cu liderii Partidului Popular European.. Mi-am asumat angajamente in raport cu ei, am batut drumuri, am deschis usi, am stabilit un calendar al intrarii in PPE. Multi colegi din tara au venit alaturi de mine, fericiti ca, in sfarsit, nu mai suntem izolati, pusi la stalpul rusinii… Ce as putea sa fac? Sa zic: "bine, domnilor, dati-ma afara"? Nu! Voi merge pana la capat, cu incapatanare de turc: am spus ca voi face un lucru, am luat alaturi de mine niste oameni. Si nu pot sa intorc spatele si sa plec.

- Nu va supraestimati? Unii zic ca sunteti doar un "electrician analfabet"…
- E trist ca oameni care se umfla in pene cu dragostea de parinti si muncitorime spun prostia asta… Eu am fost orfan, la camin eram obligat sa invat o meserie. Nici macar nu conteaza ca am absolvit Facultatea de Filozofie si Sociologie, chiar daca nu as fi facut-o tot mandru as fi de conditia mea de om simplu, din popor, care - asa cum se spune - stie sa puna mana la treaba. Eu nu ma ascund in spatele unor maretii de carton, nu ma uit de sus la oamenii care muncesc cu palmele, nu tremur de frica in fata unui bec…

- Dar comunist de ce ati fost?
- E simplu: din recunostinta. Pe mine comunistii m-au crescut, m-au scos din casa de copii, mi-au oferit o tinerete respirabila. In anii copilariei mele nici macar nu am stiut ca exista o alta lume, mai buna. Am crezut sincer in ideile comuniste, care, in cazul meu, s-au dovedit generoase. M-am trezit din cosmar in anii 80, odata cu toata lumea… Din fericire, lucram in administratie, nu trebuia sa fac abuzuri. Am reusit sa asigur case, impotriva curentului epocii, unor tineri oameni de cultura care, pe atunci, erau anonimi. Unii acum ma ponegresc, asa cum se intampla cu un oarecare Tribun… Altii, chiar daca au fost adversarii ideilor mele politice, nu m-au uitat, si pentru asta ii respect enorm.

- Cand ajungeti la 5%?
- Avem sprijin extern si avem un nucleu puternic de sustinatori in interior. Avem o echipa fantastica de profesionisti in marketing politic, comunicare si presa. Avem o relatie cordiala cu partidele politice si societatea civila. Pe scurt, avem oameni, fonduri si prieteni. Depinde doar de noi "sa explodam" politic. Vrem la putere, nu vom pierde timpul!

- In targ se vorbeste despre o alianta…
- Eu plec de la perspectiva pesimista - aceea ca e bine sa mergi pe o lista mai ampla pentru a patrunde in Parlament in 2008. Din acest motiv, prioritatea mea e sa asigur un viitor parlamentar oamenilor care ne urmeaza. Daca insa Partidul Popular se va dovedi la inaltime, vom putea merge singuri in alegeri.

- Cine e, de fapt, Ciontu asta?
(se gandeste)
- Un om simplu, care stie sa merga in Dacia, care nu poate sa jigneasca, dar care, prin decenta, a rascolit orgoliile multor vanitosi si frustrati...

a consemnat Ramona Sita - revista "Pamflet"